Casa Gheorghe Tătărescu din București: istorie, arhitectură și memoria EkoGroup Vila

În labirintul urban al Bucureștiului interbelic, o vilă de dimensiuni modeste, dar de o sobrietate fără echivoc, păstrează ecouri ale unei epoci complexe, încărcate cu ambiții politice, nuanțe culturale și transformări istorice profunde. Casa Gheorghe Tătărescu nu este o simplă construcție, ci un martor tăcut al destinelor unui om și al unei elite aflate în confluența schimbărilor: spațiul în care se întâlneau puterea și discreția, cultura și restricția, lumina architecturală și umbrele politice. Fastul nu este aici o virtute, ci absența lui, un manifest în piatră și lemn, o arhitectură care vorbește despre putere cu reținere și proporție, iar astăzi, sub numele de EkoGroup Vila, continuă o existență culturală atentă, care păstrează în fiecare detaliu memoria unei istorii nu simplistic idealizate.

Casa Gheorghe Tătărescu: între memoria politică și spațiul arhitectural al elitei interbelice

Figura lui Gheorghe Tătărescu domină scena politică românească a anilor 1930–1940, într-un moment marcat de fracturi democratice și compromisuri dificile. Casa care-i poartă numele reflectă această ambivalență: o reședință discretă, însă încărcată de sensuri, a unui prim-ministru a cărui biografie politicã nu poate fi redusă la glorificări sau condamnări simpliste. Vila, cu o scară atent dozată și o organizare care privilegiază funcția asupra spectacolului, păstrează astăzi, în structura sa restaurată, un dialog viu între trecut și prezent, între o epocă politică în convulsie și o societate care caută să-și împletească istoria architecturală cu responsabilitatea memoriei.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Gheorghe Tătărescu (1886–1957) nu a fost doar un politician cu două mandate de prim-ministru, ci o figură complexă ce a traversat cu o anumită stoicism tranziția României spre modernitate, confruntându-se cu subminări ale democrației parlamentare, autoritarismul regal și fracturile geopolitice ale Europei interbelice. Jurist de formație, pasionat de mecanismele reprezentării și democratizarea votului, Tătărescu a fost, în același timp, un angajat al Partidului Național Liberal și o expresie a tensiunilor politice interne dintre generații și orientări. Domnia sa s-a desfășurat sub semnul unui realism politic adesea dur, capabil să combine eficiența administrativă cu măsuri ce au erodat treptat pluralismul.

Rolul său în gestionarea crizelor teritoriale și consolidarea aparatului de ordine al României după Primul Război Mondial îl poziționează în centrul scenei politice, în timp ce realitatea dramatică a pierderilor teritoriale din 1940 și schimbarea radicală a alianțelor externe reliefă complexitatea și ambiguitatea carierei sale. Ultimii ani, sub regimul comunist, îl transformă într-un personaj marginalizat, iar reședința sa bucureșteană intră într-o perioadă de anonimat forțat și degradare simbolică.

Casa ca extensie a puterii: proiect de viață și simbol de reținere

Casa din Strada Polonă nr. 19, din inima Bucureștiului, nu este doar un loc de locuit, ci o prelungire a personalității și a ethosului lui Gheorghe Tătărescu. Spre deosebire de adăposturile grandioase ale contemporanilor săi, această vilă se remarcă prin dimensiunile moderate și prin alegerea unui stil care respiră o subtilă austeritate. Biroul discret din entre-sol, cu intrare laterală, nu agravează spațiul privat, ci exprimă o relație atent echilibrată între funcția publică și demnitatea personală. Puterea aici nu are nevoie să se impună prin spații ostentative, ci prin ordine, proporție și control.

Interiorul este gândit ca o coregrafie a luminii, a echilibrului social și a intimității familiei: un hall central luminat, deschis către o grădină peisageră inspirată de curțile mediterraneene de la Balcic, o sufragerie-galerie care funcționează ca spațiu de recepție, iar bucătăria plasată la etajul inferior, departe de aria reprezentativă, respectă normele discrete ale demnității aristocratice. Aceasta era o casă construită pe o etică a limitei și a rafinamentului, nu pe un spectacol de grandori.

Arhitectura Casei Tătărescu: mediteranean și neoromânesc în dialog subtil

Proiectul vilei este o expresie timpurie și rafinată a unei sinteze stilistice între influențe mediteraneene și elemente neoromânești, concepute prin colaborarea arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea (1934–1937). Fațadele evită simetria rigidă și propun un echilibru viu, prin coloane filiforme ce poartă tratamente diferite, portaluri cu accente moldovenești și o absidă care găzduiește șemineul artistic.

Contribuția Miliței Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și prietenă apropiată a Arethiei Tătărescu, este fundamentală: șemineul sculptural, însoțit de ancadramente atent desenate, introduce nu doar elemente estetice, ci și un gest cultural ce face casa un vector de referință artistică. Această prezență a artei autentice echilibrează eleganța arhitecturală cu o dimensiune spirituală și regională. Este o arhitectură care comunică prin proporții, detalii și materialitate (parchet din stejar masiv, feronerie de alamă patinată) și care transmite valori ale echilibrului, reținerii și continuității identitare.

Arethia Tătărescu: impuls cultural și custode al esteticii familiale

În fundalul aroganței politice a epocii, Arethia Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”, a fost arhitectul invizibil al unui echilibru cultural fin. Implicată în binefacere, renașterea meșteșugurilor oltenești și promovarea artei, ea a susținut concret rentabilizarea ansamblului brâncușian de la Târgu Jiu. În mod emblematic, în documentele oficiale de autorizare douăază proprietar și beneficiar al proiectului arhitectonic, ceea ce reflectă rolul său activ și responsabil ca gardian al unității estetice și morale a casei. Această implicare a păstrat **linia de discreție**, evitând any opulență inutilă, și a vegheat asupra păstrării spiritului original în fața ispitei ostentației politice.

Ruptura comunistă: dezrădăcinarea și degradarea simbolică a Casei Tătărescu

Odată cu arestarea lui Gheorghe Tătărescu în 1950 și excluderea sa din viața publică, casa trebuie citită ca un palimpsest al rupturii politice și simbolice. Naționalizarea și utilizările administrative improprii, precum și lipsa politicilor de conservare coerente, au făcut ca vila să devină un spațiu decuplat de identitatea originară. Păstrând structura de bază, casa suferă degradări subtile, dar ireversibile în unele detalii: finisaje afectate, grădina simplificată, proporțiile interiorului deranjate.

În acest context, casa nu mai este un simbol al puterii și culturii interbelice, ci un obiect al uitării. Numele lui Gheorghe Tătărescu devine o amintire marginalizată, iar casa – o poveste mută, fără narator.

Post-1989: între dezordini, controverse și inițiative de recuperare

Perioada de după 1989 aduce cu sine o nouă etapă cu tensiuni majore. Casa intră în posesia unor noi proprietari, iar intervențiile neașteptate și deseori contradictorii afectează integritatea proiectului original semnat de Zaharia și Giurgea. Modificările, inclusiv transformarea temporară într-un restaurant de lux, trezesc critici dure în rândul specialiștilor și publicului cultivat, care văd în aceste schimbări o victimizare a patrimoniului interbelic.

Cu toate acestea, aceste erori generează și o reactivare a discuției despre valoarea casei și despre rolul său în istoria culturală a Bucureștiului. Curând, o firmă britanică preia domeniul și inițiază o restaurare atentă, sprijinind recuperarea proporțiilor și reluarea detaliilor arhitecturale. Aceste eforturi marchează un pas decisiv spre reafirmarea statutului Casei Tătărescu ca monument cultural și memorabil.

Prezentul: EkoGroup Vila, o reîntoarcere responsabilă la memorie și cultură

Astăzi, sub denumirea de EkoGroup Vila, fostul domiciliu al lui Gheorghe Tătărescu reintră în circuitul vieții culturale într-un mod responsabil și asumat. Nu este un muzeu înghețat în nostalgie, ci un spațiu în care trecutul și prezentul se împletesc cu rafinament, iar accesul publicului este atent controlat și programat.

Materialele originale – de la parchetul din stejar masiv până la feroneria de alamă patinată – coexistă cu interiorul restaurat și cu grădina care redă subtil legătura cu Balcicul artistic. Biroul mic din entre-sol își păstrează încărcătura simbolică, iar atmosfera generală readuce în prim-plan un ethos al echilibrului și discreției voite.

Pentru cei interesați să descopere această dimensiune, contactează echipa EkoGroup Vila pentru o programare sau un tur ghidat, facilitând astfel o întâlnire autentică cu o pagină esențială a Bucureștiului interbelic și cu un destin politic încă controversat, dar profund înrădăcinat în arhitectura și cultura locului.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician, twice serving as prime minister during a turbulent era marked by democratic challenges and international crises, intimately connected to the interwar National Liberal Party and complex political compromises.
• Is Gheorghe Tătărescu the same as painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu, the prime minister, is distinct from Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), an artist of the 19th century. Confusions occur but the two belong to different epochs and fields.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  The house exemplifies an early interwar Bucharest villa style, combining Mediterranean influences with Neo-Romanian details, reflected in the work of architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, alongside Milița Pătrașcu’s sculptural contributions.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu was the cultural and aesthetic custodian of the family home, actively engaged in maintaining its coherence, and linking it with national artistic projects, including support for Brâncuși’s works.
• What is the function of the building today?
  Today, Casa Tătărescu operates as EkoGroup Vila, a carefully restored cultural space offering controlled public access and preserving its architectural and historical identity.

Casa Gheorghe Tătărescu reprezintă o lecție vie despre puterea monumentului atunci când memoria se face materială, iar istoria se scrie prin proporții, materiale și gesturi discrete. Invităm astfel pasionații de istorie, arhitectură și politică să pătrundă într-un spațiu care nu simplifică, ci problematizează, nu decorează, ci învrăjbește memoria și prezentul într-un dialog necesar pentru înțelegerea Bucureștiului interbelic și a parcursului său prin secolul XX.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.